O bucătică din sufletul ei.

Nu există moment în care marea să nu îmi spună ceva, să nu aibă cumva o lecție pentru mine sau să nu îmi ofere o aprofundare a uneia deja învățate.

De curând am citit un articol pe internet despre marile iubiri din viața unui om, care s-ar zice ( după acel articol ) că  ar fi trei la număr:

Prima ar fi cea pe care o simți în copilărie / adolescență, în care nu cunoști noțiunea termenului “iubire”, de unde vine, ce vrea și unde se duce.  O imagine cum că vei rămâne cu acea persoană până vei îmbătrâni .  Cred că pe scurt această iubire s-ar descrie ca un basm, o poveste.

A doua este cea mai grea, și prima reacție pe care am avut-o a fost..”la naiba, de ce nu putea ca a doua să fie a treia” , dar am pus la cap motivele după ce am citit descrierea. A doua iubire este cea în care înveți cine ești, ce vrei de la un partener și ce nu vrei. Cu iubirea asta înveți cât de mult și cum vrei să fii iubit. Ea de multe ori este neechilibrata, cu drame și manipulare. Ea devine în general un ciclu din cauza dependenței pe care o oferă de aceea este acompaniată de despărțiri și împăcări.

A treia și ultima este cea pe care o așteaptă toată lumea. Ar fi iubirea care apare când nu te aștepți, care e ușor de întreținut și în care sacrificiile și compromisurile nu par a fi simțite ca dificile. Iubirea în care ești acceptat exact așa cum ești tu – simplul TU.

Atins de articolul acesta, în speranța că mai am un pic și ajung la a treia, am început să discut cu prietenii mei, să văd dacă sunt de acord. În una dintre discuțiile cu ei mi-am dat seama ca nu se poate să fie doar trei iubiri, ci poate doar trei tipuri de iubire.

Am prieteni care și-au consumat primele doua iubiri cu aceeași persoană, prieteni care nu pot simți decât un tip anume de iubire sau alții care încă o trăiesc pe prima de zece ani încoace. Dar sunt și alții care au fost de acord și se află în același stadiu ca cel în care mă aflu eu…

Mi-a fost neplăcut să accept asta, dar în același timp m-a făcut mai fericit. Poate acum eram aproape de ultima iubire , de împlinirea pe care mi-o doresc. Pe de altă parte poate a doua mea iubire, în alte locuri și alte timpuri o să fie ultima mea iubire..sau o să mai am alte câteva prime și secundare iubiri. Nimeni nu poate știi exact ce se va întâmpla…

Până la urmă ce frumusețe ar mai avea toate dacă ar fi fost așa ușor de anticipat?

Până la urmă nu este destul de frumos ca ești îndrăgostit?

Mai contează ce fel de iubire este?

Ducându-ne mai departe cu subiectul, o bună prietenă îmi expunea punctul de vedere cândva și spunea că de la 20 de ani a avut trei iubiri care au ținut câte doi ani fiecare și  a avut între acestea o pauză de un an. Ea a spus că progresul ei personal, că dezvoltarea ei s-a petrecut în momentele de singurătate și nu așa mult în timpul relațiilor. O pot înțelege și mi-a explicat clar ce aspecte a schimbat la ea după fiecare dintre acestea. Deci, pe scurt, iubirile, de oricare tip ar fi ( dacă nu ești un bolovan ) ar trebui să devină din ce în ce mai bune, mai “ușoare”, mai “perfecte”.

Și de ce asta? Eu, ca bărbat, cred de când am auzit la 16 ani această propoziție:”Femeile din viață ta te educă.” . Bineînțeles ca atunci nu înțelegeam mare lucru din această propoziție , dar este universal valabil că asta se întâmplă: activ sau pasiv. Iar dacă la bărbați este valabil , de ce nu ar fi și opusul la femei? Până la urmă, nu este egalitatea între cele două sexe cea mai pronunțată astăzi ( aspect controversat, nu are rost să intrăm în amănunte ).

Dacă am căzut de acord că ne educăm unii pe alții, ajung să mă întreb altceva: De ce unele persoane au resentimente față de fostele iubiri ale unui partener?  Indiferent că ești bărbat sau ești femeie, cred că tot ce ți-ai putea dori pentru partenerul tău este ca el să fi avut iubiri adevărate cu oameni adevărați. Nu contează cât, nu contează cum, nu contează nimic altceva.

Dacă ajungi să iubești o persoană , în general ajungi să iubești și fostele iubiri ale acelei persoane. Eu mă uit acum la bucățica din sufletul ultimei mele iubiri pe care o port în mine, conversez cu ea și aflu mai multe despre cine am devenit.  Următoarea va fi tare norocoasă să fie iubită de bucățica aia din sufletul ei.

Adunăm momente, amintiri, vise, speranțe….de ce nu și bucăți din sufletele celor pe care îi iubim?

Iar în ele se află și iubirea altora, ajunsă acolo înaintea ta, pe care o preiei. Prin urmare, suntem mai conectați decât ar crede unii, iar dacă iubim cu adevărat..mai contează oare de ce tip este și a câta este la număr?

Eu zic ca nu..  și dacă ai fi rămas și tu cu o bucățică din sufletul ei ai fi fost de acord cu mine.

IERTARE

Grămezi de scrum nemilos se strâng.

Ca zăpada lovită de ger, de vânt,

  Sunt împrăștiate de cum plang.

… Iar tot ce a ramas e un cuvant…

.

Semne, oare de vină este cine?

Al ei “Romeo” cel înfrânt

De “Vreme trece, vreme vine”

… Ce a ramas doar cu un cuvânt…

 .

Privirea ei eterogenă l-a văzut.

Un prinț fără castel, fără pământ,

Care de pe a lui cale s-a pierdut.

… Și tot ce caută e un cuvânt…

  .

-Hoț “cinstit”, ea de mult și-a luat avânt,

“Bildungsroman”-ul are nevoie și de un ultim cuvânt:

IERTARE

Anecdota

Candva am avut o camasa pe care nu stiu daca am purtat-o o data. S-a pierdut in dulap ani de zile, dar nu am vrut sa renunt la ea pentru ca era dintr-un material bun si costase o suma considerabila de bani. Era o camasa draguta, dar nu stiu de ce nu imi gaseam placere in a o purta, de parca nu mi se potrivea niciodata cum as fi vrut sa mi se potriveasca.

Intr-un final m-am decis sa i-o dau unui prieten. Urmatoarea data cand l-am vazut in club, o purta – si arata incredibil. Ii venea perfect, ii punea in evidenta si culoarea ochilor, ce sa mai.. arata de milioane!
Toti din club ii ofereau complimente. A fost o lovitura sub centura caci ma gandeam “Puteam sa arat eu asa bine. Niciodata nu am apreciat camasa aceea.”

Dar adevarul este ca acea camasa era facuta pentru el, nu pentru mine. Nu a aratat niciodata asa de bine pe mine.

Asa’i si cu fostele iubite si fostii iubiti.

Ai petrecut lunile sau anii cu haina asta, relatie, si ai aflat ca nu te simti bine in ea. Schimbarile frecvente din “intr-o relatie” si “despartiti” cu iubitul sau iubita au avut loc deoarece ai investit atat de mult incat nu ai fi vrut sa o dai altcuiva, chiar daca altcuiva i s-ar potrivi mult mai bine.
Acum cand iubita/iubitul a trecut la o alta haina, care se potriveste mult mai bine..este normal sa simti gelozie.
Poate vezi poze pline de fericire pe Facebook sau auzi povesti de la prieteni comuni si te gandesti: ” Acea iubire ar fi putut fi a mea, nu trebuia sa renunt.”

Dar fericirea lor ( daca intr-adevar exista ) nu ar fi putut fi a ta, pentru ca tu nu te potriveai la masura.

Asa ca nu iti inalbi haina ( amintirile din relatie ) .. evident ca a avut destule probleme haina, ca altfel nu te-ai fi decis sa nu o mai porti de atatea ori si ca toate petele alea nu se mai iau. Cand o sa gasesti persoana aceea care te face sa te simti de milioane, vei stii; la fel si cu o haina care te face sa te simti incredibil. Nu vei vrea sa se strice niciodata si o sa ai asa de mult grija de ea incat o vei proteja an dupa an.

Invata sa lasi pe altii sa se bucure de hainele care nu ti se potrivesc si sa te bucuri de haina care te face sa arati superb de frumoasa. Proceseaza sentimentele de gelozie si regret, iar mai apoi, cand esti gata, continua cautarea unei haine care va intoarce ochii tuturor, dar mai ales care te face pe tine sa te simti “the best of the best”.

Storytelling


Ce te faci cand o poveste s-a sfarsit si simti efectiv ca nu va mai exista alta pe care sa o citesti, sa o traiesti? Ca nu mai exista o alta poveste pentru tine. Era ultima, si acum nu mai e.

Povestea e precum paharul pe care l-am spart in timp ce cautam sticla de vin. Spart in acelasi fel cum probabil cuvintele mele au distrus povestea pe care cumva am cladit-o pe parcursul a aproape un an…

Paharului ii lipsesc cateva bucati..cioburi..care sunt la protagonista. Asemenea paharului, sunt constient ca daca incerc sa rescriu povestea noastra, intr-un timp indelungat si cu multa determinare voi reusi sa o rescriu…dar niciodata nu va mai fi la fel.

In acelasi timp, as putea trimite o cutie de memo plus, celei care ne stie povestea..care sper ca o va ajuta sa nu cumva sa uite de povestea noastra. O poveste care nu va fi uitata, nu va muri niciodata. Dar oare de ce ar face asta?

Mai ales cand i-am oferit un final destul de nefericit. Cred ca asta este supararea marilor scriitori: soarta nefavorabila a personajelor la care tine el cel mai mult.

Orice editor care lucreaza cu un scriitor, poate spune acestuia cand o lucrare de a sa nu are succes ca a fost o greseala. Totodata orice scriitor stie ca.. nicio lucrare nu este o greseala. Iar nimeni nu ii poate spune asta, ca degeaba o face.

Pentru scriitori, personajele vor trai intotdeauna in mintea lor;

Au impartit foile si cerneala impreuna;

Au trait momente tiparite in suflete.…

Si ce faci cand povestea s-a terminat? Si ce poti sa faci ca sa nu lasi personajele sa moara?

Trebuie sa le creezi alta poveste personajelor..sa ii transpui in alta lume ca sa se reintalneasca , sa se indragosteasca din nou; altfel, mai bine.

Adica sa vorbesti cu ea sa cumperi un “pahar nou” , la care nu trebuie sa cotizeze cu nimic.. Doar sa fie de acord sa o faca.

Dar ea de ce ar mai vrea?  Dar tu, care ai pus cartea pe foc, de ce ai mai vrea sa o scoti din el?

La aceste intrebari fiecare are raspunsul lui, caci din amintiri si vise nu poti trai.

Un lucru e sigur..orice scriitor isi va iubi personajele chiar si dupa ce ajunge in mormant. Asa cum poate el..

Un prieten, o fata si doua umbrele.

Eram la cafea si auzind aceasta poveste, nu m-am putut abtine sa nu ajut cumva la continuarea ei.

3, numar cu noroc; in Martie, luna care vesteste inceptul primaverii, deci inceputul lucrurilor bune. Ora? Undeva intre 17:30-18:30

Prietenul meu pleaca grabit de la unirii urcandu-se in metrou, ca sa ajunga la AFI Palace Cotroceni. La statia de metrou “Izvor” , o fata se urca si se aseaza in fata lui. Profunzimea detalilor ( pe care nu le voi impartasi ) , cat si memoria extraordinara pe care mi-a dat de inteles ca o detine m-au surprins. Incerc sa cred ca fata [ blonda, imbracata toata in negru care avea doua umbrele (una colorata si una neagra) ] nu este orice fata.

L-am intrebat de ce nu a incercat cumva sa ii capteze atentia si m-a amuzat.

A cautat sa ii scrie ceva, dar nu avea pe ce…se prostea pueril cu cartela de metrou in mana si nu stia ce ar putea face fara sa se puna intr-o postura negativa si sa strice tot.

La statia de metrou “Politehnica” a coborat si ea, dar prietenul meu, accidentat fiind se misca de 5 ori mai incet decat ea, care glont s-a dus spre iesire. Oportunitatea de a o opri si purta un scurt dialog a iesit din calcul.

Oare fata sa fie o studenta care sta la camin? Oare fata sa fie grabita sa duca una dintre umbrele prietenului ei? Oare se ducea si ea in mall?

Ultima este exclusa, caci ne-am plimbat in tot mall-ul si avand toata speranta ca o va vedea dinou…a fost de negasit.

Curios sunt daca cumva, undeva, fata blonda este de gasit..

Valentine’s Day or just another day?

As putea spune ceva precum….. “Vin sarbatorile!” .

In curand fiecare “news feed” al oricarui cont de facebook va fi asaltat de poze cu flori primite de la cel drag; cu iesiri romantice in oras; ciocolata; cadouri, unele mai impachetate cu panglici si inimioare decat altele….si multe altele.

In acelasi timp vor veni doua valuri de concepte din partea a doua “tabere”  ce fac politica. Pana la urma cu totii facem politica. Eh…dar acestia par chiar fanatici.

In coltul din stanga avem acei oameni porniti impotriva sarbatoririi zilei de “Valentine’s Day” , avand motiv falsitatea acestei zile. Acestia sustin ca este o sarbatoare americana, dar mai degraba evidentiaza caracterul pur comerical al acestei zile spunand: “It’s just marketing”.  Tot in acest colt sunt acei barbati care sustin ca o femeie nu ar trebui sa se bucure de florile si/sau cadourile primite de “Valentine’s Day” caci acestia, data fiind aceasta zi, poate au facut-o doar din obligatie sau cel putin au fost influentati intr-o mica sau mai mare masura de aceasta sarbatoare.

Si sunt convins ca exista oameni cu aceasta conceptie, dar dupa cum am putut observa pe parcursul anilor, acei oameni care abordau aceasta gandire, ulterior, in urma relatiilor dobandite si pierderea statutului de “single” au devenit simpatizanti ai acestei zile.  Pana la urma: “Multumirea se uita la ce are; nemultumirea, la ce are … vecinul!”

In coltul din dreapta, in schimb, avem majoritare, femeile. Fie ele romantice incurabile, dependente de atentie, doritoare sa isi afiseze cadourile prietenelor lor sau pur si simplu cele care asteapta si ele la randul lor sa ofere iubitului un zambet, o amintire.

Aceasta lupta, oricat de antrenanta ar fi ea, nu are sens. “Este limpede” spunea Voltaire, “că orice ins care persecută un om, pe fratele său, pentru că nu are aceeaşi părere ca a lui, este un monstru”.

Simt ca romantismul trebuie sa fie spontan, sa vina de la sine. Oare pentru unii aceasta zi din an este singura in care isi exprima “iubirea” si isi arata aprecierea pentru persoana de langa?  Imi e greu sa cred.. dar din cate vad, pare sa fie adevarat.

Cred ca nimeni nu ar trebui sa astepte aceasta zi sa primeasca atentia pe care o merita. Sentimentele si trairile pe care cineva le dedica altcuiva ar trebui sa primeasca atentia si recompensa necesara, nicidecum sa treaca neobservate.

Asa ca ar trebui sa o luam aceasta zi ca atare: O alta zi in care iti poti face partenerul de viata sa zambeasca.

O alta zi din cele 364 in care poti sa fii fericit! O alta zi care trebuie sa fie ca celalalte 364!

PS: Nu am acordat niciodata importanta acestei zile, dar acum o astept cu drag. De ce? E o alta zi in care pot sa imi fac iubita sa zambeasca. After all.. She smiles. I smile.

Jurnal de calatorie.

Calatorie? Cred ca asa se simtea Phileas Fogg in “Ocolul Pământului în 80 de zile”.

In 24h am reusit sa parcurg acest traseu ametitor prin trei tari. V-ati intreba ce am putut invata si intelege intr-o singura zi?

Haideti sa va spun…

7187939908_ef26440c6b_bEram deja de cateva zile in Bruxelles impreuna cu mai multi prieteni si iubita mea. Nu o sa uit dimineata asta. O ploaie nu foarte groaznica, dar cu siguranta ajuta tot decorul bacovian din preajma apartamentului unde locuiam, la 10 minute de Bruxelles Gare du Midi. Ce mai e de neuitat e cum ca 16 oameni, atat de obositi dupa un revelion pe masura asteptarilor lor, erau atat de agitati si plini de energie sa nu piarda trenul catre Amsterdam.

pacman

Pe cele doua etaje, in cele doua apartamente, parca eram un fel de PacMan cu puterea lui speciala si fantomele. Nu stiu cine era Pacman si cine erau fantomele. Cred ca noi toti eram fantomele, iar timpul era PacMan.

Si cred ca nimeni nu isi poate imagina scena din Jumanji cu rinocerii si toate animalele alea din jungla avand drept cadru de desfasurare o scara pe 3 etaje cu vreo 15 trepte pe etaj, fiecare treapta avand 10cmlx25cmL. Niste scari pe care sa te impiedici si treaz, odihnit, cu micul dejun servit. jumanji-o

Noi acum eram obositi, extenuati dupa petrecere si fix ca animalele astea:

bruxelles_gare_midi

Dar am ajuns…. la timp. Chiar mai devreme. Am avut timp si de un sandwich si o cafea. Nu am crezut ca o sa gasesc alt drum inafara de cel de trei ore spre Amsterdam care sa mi se para mai lung si plictisitor, dar viata urma sa imi ofere si aceasta experienta in curand.

tumblr_nj22u8njBe1rbykrgo1_500

Ce mi s-a parut extraordinar este ca acel tren a ajuns in statie la Amsterdam Central exact la ora programata, fara un minut intarziere.

Iesind din gara, paseam intr-o alta lume. Un haos frumos, un haos inteles. Aveam trenul catre Bruxelles pe dupa-amiaza, asa ca ne-am dus sa ne plimbam.

Pe langa mirosul evident care te acapara din toate partile, lumea era chiar misto. Nu stiu daca in Bruxelles puteam sa conversez cu un localnic care vorbea fluent engleza, sa imi ofere directii si sa ma lase sa ii utilzez GPS-ul de pe telefon. Mi-a placut asta.tumblr_n0bl8cgo8r1sylyrso6_1280

tumblr_n0bl8cgo8r1sylyrso10_1280

Ce nu am suportat, a fost sa vad atatea biciclete! Este extraordinar cum oamenii astia merg pe bicicleta de parca ar fi soferi NASCAR. Ma asteptam oricand sa vad un fel de mare ambuteiaj/accident de ciclisti precum acesta:tumblr_nimx1hL3tR1qjm2elo1_500 (1)

 

Mai tare de imaginat sunt soneriile/claxoanele a sute de biciclete care se aud concomitent si neincetat.

Puteam sa jur atunci si jur si acum ca daca mai stateam mult ajungeam sa am fobie de “cling-uri” de la claxonul bicicletei cum au altii fobie de clowni sau mai stiu eu ce.

Ne-am tot plimbat printre legume si am ajuns pe la ora 16:30 in apropierea garii centrale din Amsterdam.II zic iubitei mele, hai de acum prin gara sa vedem ce si cum, separandu-ne de restul grupului. Linistiti crezand ca avem bilete de tren rapid,nu ne faceam probleme.Mai tarziu aveam sa ne dam seama ca biletele noastre de intoarcere sunt la fel ca cele de la plecare, adica trenul nostru avea sa faca 3h pana in Bruxelles.

Ce este mai amuzant este faptul ca noi la ora 20:37 aveam tren catre Paris Nord din Bruxelles Gare du Midi.

Panicat, stresat, efectiv socat, m-am asigurat ca nu pot urca intr-un tren de viteza intreband trei indivizi din personalul garii. Cred ca as fi intrebat si un necunoscut, numai sa imi zica si mie cineva ca ma pot urca intr-un tren de viteza. ( Fara sa platesc inca pe atat biletele bineinteles )

Asa ca, impreuna cu iubita mea, am vazut pe timetable-ul plecarilor ca urmatorul tren catre Bruxelles este la 16:52.

Nu cred ca voi putea vreodata uita socul pe care l-am avut facand calculul, si realizand ca trenul nostru va avea sa ajunga la 20:15 in statie la Bruxelles Gare du Midi.

Imi aduc aminte cum, stresat si crispat, simteam o apasare si o neliniste incredibila. Iubita mea radea, ea care, deobicei, se panicheaza cel mai rau. Ea era linistita si radea, era incredibila. Cele 3h si un pic au durat o eternitate. 3h de scenarii fictive si planuri la care nici Sherlock Holmes nu s-ar fi gandit vreodata. Ii spuneam iubitei fiecare plan care imi venea in minte, si asta fara sa ratez cumva vreo sansa sa intreb personalul din tren despre calatoria noastra si daca trenul are intarziere.

tumblr_muc05kqwZG1shp994o1_500

Imediat cum s-a facut 20:05 i-am spus iubitei. ” – Hai la usa. Cum se opreste trenul si se deschid usile, fugim, dar fugim de rupem pamantul!Tu fugi spre apartament, iar eu iau taxiul. Ne intalnim jos.”

Ne-am dat jos, iar nestiind pe unde sa o apuce, iubita mea striga: “-Pe unde sa o iau?”

Auzind asta, ii iau geanta si ii zic: “-Pe acolo. Pe scarile alea.” ( cele din poza din stanga )

In planul meu, bine gandit pe parcursul celor 3 ore, iubita mea era o sportiva innascuta, care ar fi putut sa il intreaca pe Usain Bolt in zilele mai putin proaste.

In planul real, nu a fost asa. Eu i-am luat geanta si tot stresul s-a transformat in adrenalina. Am fugit, “iute ca vantul si ca gandul”. 

tumblr_m6dnclcHok1qeov0go1_500Acum, cred ca am putut sa le ofer si belgienilor o imagine aparte. Eu eram in fata iubitei mele, cu aproximativ 50-100 de metri , alergand cu geanta ei.

Mai mult de atat, eram pornit si motivat. Poate de aceea strigam “FUGI. NU TE OPRI!”.

Privirile tuturor din gara, pe holurile de mai sus erau evidente. Eu eram hotul care ii furase geanta fetei. Simteam deja ca va urma un placaj scos din fotbalul american. ChargersBodySlamRaidersScapand de vreun posibil placaj datorita faptului ca ajung la iesire, imi dau seama ca e iesirea gresita. Cand m-am intors la 360 de grade ca sa pornesc spre alta iesire, am vazut , ca prin magie, cele doua usi glisante care se inchideau automat.

tumblr_inline_ne4isfcier1s7l86l

Precum un balon, m-am desumflat, si am reusit sa depasesc aceasta capacana a mortii.Cred ca cele doua usi, in acel moment, erau vazute de mine precum o ghilotina. Bine ca am ramas cu capul pe umeri.

tumblr_mklv8bh9uV1qdlh1io1_400Nu puteam sa stau sa ma gandesc prea mult la posibilele accidente. Am continuat sa alerg cu iubita mea pana la iesirea corecta. Ajungand acolo, tot ce se mai auzea de la noi era sunetul unei respiratii tipica unui om care ori abia a fost salvat de la inec sau inca se ineaca. Iubita mea a reusit sa scoata pe gura un cuvant: TAXI.

In 23 de minute de la debarcarea din tren trebuia sa ajungem la apartament, sa ne facem bagajele si sa ne intoarcem. Taximetristul belgian nu va uita cum i-am zis, oarecum amenintator, “DO NOT LEAVE! WE HAVE TO CATCH OUR TRAIN!”

Ne-am asezat pe valize ca sa le inchidem si mai ca le-am aruncat pe scarile de care vorbeam pe la inceputul postarii. Ce au fost animalele de dimineata pe langa cutremurul de seara.

Dar pana la urma… noi am ajuns pe peron la 20:31. Taximetristul si-a primit rasplata bine meritata. Iar trenul ne-a deschis usile. Ce bucurie am putut simti vazandu-ma in tren. A fost incredibil.

tumblr_mwovze38qa1r67w7qo1_500 Eram in Franta. In doar o ora si un pic am ajuns in Paris. Paris Nord, noaptea, liniste…

Am coborat la metrou si m-am uitat sa cumpar un pachet de bilete pentru mine si iubita mea. In spatele meu, impreuna cu iubita mea, erau cele doua valize si geanta mea de mana peste una dintre ele.

Cumparand biletele si stiind ca am iubita in spatele meu( la 15 cm de mine), nu mi-am facut griji. In urmatoarele 10 secunde simt ceva in spatele meu, ceva asemanator cu o persoana care trece alergand pe langa tine. Ma intorc si nu imi vine sa cred ca geanta mea de mana a disparut.

Imediat ma uit prin multime si vad doi indivizi, mergand incet pentru a nu atrage atentia, cu geanta mea la mana. Numai iubita mea mai stie cum am pornit agale cu un ragnet de lupta, traversand 50 de m cu 5 pasi si sarind la gatul acestora ca omul paianjen.

2015-new-Fashion-Hot-Sale-font-b-Adult-b-font-Spider-Man-Props-and-font-b

Place Monge Line 8 Metro Station

Luandu-i din aer pe amandoi de gat, au dat drumul gentii. Am ridicat geanta de pe jos si erau ca disparuti.

Un strain, tata a patru copii a gasit experienta mea ca drept exemplu pentru copiii lui. Incepuse sa le explice cum: “Look! If you aren’t careful, in only one second they can steal your things!”. Lumea in jurul meu era ingrijorata pentru mine, numai iubita mea radea de al ei “om păiangăn”.

Dupa ne-am vazut de drum; fiind ajutati de un cuplu sa ne cumparam biletele si de un altul sa intram cu valizele in metrou.

In concluzie, cred ca in 24h am invatat multe lucruri, si, la randul meu am invatat pe altii, dar nu o sa enumar care ar fi invataturile….doar ati citit postul.

Poveste de adormit copiii. ( Fata de la McDonalds )

Fata de la Piața Romană care îșî caută bărbatul ce i-a furat privirea îmi aduce aminte de mine.

Mi-a adus aminte ce înseamnă o singură privire aruncată în jurul tău.

Am senzația că timpul se joacă cu noi. În 2012, pe 7 iunie , eram și eu pe acolo. Nu în rond, traversând, ci la McDonalds.  Îmi aduc aminte cum pierdeam timpul vorbind la telefon cu prietenul meu cel mai bun Madalin, așteptând pe cineva care întârzia din cauza traficului.

Nu o s-o uit. Era una printre multe.Din toate, numai ea mi-a atras atenția.

Într-o secundă subiectul conversației mele se schimbase din motoare și alte bazaconii în “este incredibilă fata asta”.

Indubitabil până și prietenul meu îșî aduce aminte de conflictul interior pe care îl trăiam. Oscilam intre a mă ridica și a mă duce la ea ( făcând abstracție de toate fetele cu care era ) sau a rămâne și a privi amețit felul unic în care se manifesta.

Tare supărat am fost să vad că, pană să mă decid, ea s-a ridicat și a plecat.Ce înseamnă niște emoții..

Am zis că nu este posibil așa ceva. Trebuia să aflu cine este.

Singurul lucru rămas a fost să postez pe facebook; Şi am postat:

Untitled

Surprinzator, chiar ea mi-a răspuns. Nu o să uit acel:

“ Cred că te pot ajuta..”

Mai trist și nesurprinzător a fost să aflu că are prieten.  De ajutat, mă ajutase doar pe jumătate. 

În urma unei conversații, la care ne uităm amandoi tare amuzați acum, drumurile noastre și-au continuat traiectoria, neschimbată în vreun fel.

Trecură zile,luni, chiar și ani. Doi ani mai exact, și fata de la McDonalds avea să intre iar in viața mea. Ce e mai frumos e că s-a întors exact cu un “La Mulți Ani!” de ziua mea și o conversație în care îmi zicea că vrea să înceapă o perioadă nouă din viața ei. Era singură..

Am cheltuit timp și ne-am distrat împreună o perioadă de timp , dar nu am rezistat mai mult de două luni. Eu voiam prea mult, iar ea nu avea ce să ofere. Era prea goală, prea epuizată.

Dar drumurile care se intersectează de mai multe ori, cu siguranță duc în același loc.

Așa că după alte luni de zile, ea m-a gasit pierdut prin centrul capitalei, la distracție. Pe 27 iulie 2014, mi-a spus că acum poate să îmi ofere sufletul și inima; că, deși încă goală, pot umple eu acel gol, dacă vreau.

Culmea… de atunci… îl tot umplu, și nu vreau să mă mai opresc.

În concluzie, pentru fata din Piața Romană care își caută bărbatul: Dacă nu îl găsești prea curand, te va gasi el pe tine: undeva, cândva, cumva.

Moment! Ce moment?

Acela! Cand defapt multe aspecte ar trebui sa te intristeze, ajungi sa receptezi esenta din spatele cortinei.

Exista oameni intr-o relatie ale carei doua parti tin foarte mult una la alta. Intr-adevar si eu sunt intr-una care poate fi considerata ca fiind asa. Pot spune ca am simtit, trait si schimbat multe lucruri si pentru asta nu imi va parea rau niciodata.

De greseala in schimb, imi pare… Ce greseala, v-ati putea intreba!

Greseala de a forta conceptul de iubire din ambele parti, cand ambele parti aveau nevoie de o relatie. Si ar fi fost bine, daca cele doua parti nu aveau idei, principii si aspecte ale caracterului care sa ii separe .  Imi dau seama acum ca un barbat copilaros cu o nevoie exagerata de atentie impreuna cu o femeie agresiva care nu accepta ca a gresit nici cand e evident nu vor putea cladi niciodata o familie. Nu vor putea creste un copil cum amandoi viseaza. Efectiv, impreuna, nu sunt facuti pentru viata. Dar separati, da!

Asa ca, ulterior, ajungand la anumite concluzii , te poti consemna si bucura de ce ai.

Spunand lucrurilor pe nume,  eu si iubita mea tinem foarte mult unul la altul. Totodata, eu si iubita mea avem nevoi si atat timp cat ne satisfacem unul altuia aceste nevoi, vom fi fericiti. Avem nevoie de relatia asta, dar stim ca “pragul de 3 ani” nu il vom depasi.

Nimic altceva nu mai are rost cand stii ca un lucru se va sfarsi si va ramane doar amintire.

Ce rost au geloziile? Ce rost au supararile? Ce rost au toate prostiile?

Acum stiu ca ar trebui sa ma bucur si sa invat cat de mult pot din ceea ce imi este oferit.

Sa fii fericit pe moment. Pana la urma asta conteaza!

Totul.

Femeia asta mi-a luat totul.
Mi-a luat viata, asa cum o stiam eu.
Ma face sa ma simt de multe ori vinovat ca sunt nemultumit, vinovat ca nu sunt destul de indiferent.
Dar nu vreau sa plec pana nu epuizez pana si ultimul strop de putere pe care il am.

De ce?
Pentru ca un suflet atat de frumos si cald nu ar trebui sa aiba parte de atata suparare si furie.
Pentru ca simt ca menirea mea aici este sa pot ridica durerea de pe umerii acestei femei frumoase.
Pentru ca simt ca daca eu plec, toata negativitatea o va cuprinde si nu pot lasa sa se intample asta.

Aceasta femeie care poate sa mute muntii din loc cand e fericita.
Care poate face orice zi, ziua ta perfecta.
Femeie pentru care nu au fost inventate cuvinte sa creioneze zambetul ei.
Femeie a carei atingere, iti vindeca si cele mai adanci rani.

Tot ce ii trebuie e un soare.

Tot ce vreau.. E sa pot sa ii ofer prin prezenta mea, ce imi ofera prezenta ei. Si asta fara sangerez..dar cred ca nu poti sa le ai pe toate.
Tot ce vreau e sa ii fiu soare.

Poate puterea unui om simplu, dar hotarat e indeajuns sa deschida o singura inima si sa o incalzeasca atat de mult incat sa o dezghete.. pe scurt: sa transforme visul in realitate.

Daca as pleca.. Ce ar ramane?
Ea ar ramane acea posibilitate. Posibilitate de iubire, posibilitate de fericire, posibilitate de implinire.

Daca as pleca.. Ce as fi?
Un las. Un jumatate de barbat.
E cazul sa lupt.. pana la capat de data aceasta.

Actiunile sa imi fie mai clare, mai definitorii, decat toate vorbele rostite.

Si daca pier in lupta..
O sa renasc..
Acelasi.
Doar ca mai puternic.

O sa devin mai puternic pentru toti cei din jurul meu la care tin. Pentru cea care va imparti totul cu mine, si bunele, si relele. Si bineinteles, pentru mine.

Doi străini.

IMG_2701.JPG
Doi străini… Care străini?
Eu.. Ea.. Noi doi împreună..dar și separat.

Doi străini care uneori nu se privesc în ochi.
Doi străini care își ascund gândurile într-un cufăr îngropat în labirintul minții.
Doi străini care pur și simplu uneori așteaptă o descarcare de emoții, un val de liniște care te poate izbi numai în singurătate absolută.
Doi străini pentru care trecutul se infiltrează malițios în prezent lăsând loc pentru conflicte.
Doi străini visători, ale caror iluzii vizionare le oferă mult prea multă speranță.
Doi străini care au prea multe nevoi: nevoie de atenție, nevoie de afecțiune, nevoie de siguranță.

Doi străini…
Gasiți împreună..
Dar pierduți unul de celălalt căutând același lucru
.

Conexiuni prin satelit.

Putini suntem cei care ne conectam cu adevarat. O observatie precisa, cu care multi poate s-au familiarizat pana acum este ca aproape niciodata nu ajungem pe aceeasi frecventa cu cine ne-am dori.

Suntem intr-o fuga continua de a ajunge pe o anume frecventa incat nu le permitem nici celorlalte persoane sa ne gaseasca.

Cu totii urmarim sa gasim ceea ce defapt… nu este de gasit!

Nici sa nu stii daca de vina sunt aspectele superficiale ale caracterului nostru, goana pentru a obtine ceva ce nu ne este la indemana sau poate este doar inconstienta.

Gasim mereu scuze precum experientele prin care am trecut ( unele mai traumatizante decat altele ), perioadele de timp in care ne aflam, obiectivele pe care le avem de atins sau orice ne trece prin minte. Totul doar ca sa ne motivam alegerile relativ proaste in defavoarea unora mult mai bune.
Totul doar ca sa ne complicam viata.

Suntem cu totii niste masochisti.
De ce?
Pentru ca durerea ne ofera acel sentiment al trairii vietii.. al realitatii,am putea spune…

Specii

unspoken

Soarele arzător după o seară aglomerată și bulversată este cel mai frumos.
Este soarele începuturilor noi, soarele care fortifică orice speranță.

Un drum nesfârșit, semafoare multe, implicit și timp de gândit.
Poate prea mult chiar..

Uneori, parcă ieșind dintr-o transă, reușești să realizezi cât de superficială și malițioasă e lumea în care trăiești.
Nu zic că până în acel moment nu observai asta, dar în momentul despre care vorbesc totul se arată….
Gol, goluț…
Cortina spectacolului este trasă, luminile bat pe scenă, iar actorii…actorii sunt cât se poate de pierduți în rol, încât începi să îți dai seama că în acel rol s-au găsit pe ei..

Mă încalzesc cu ideea că natura umană este determinată de mediu și oamenii sunt toți proiectați ca să fie buni, și că mediul, societatea, este cea defectă care îl defectează pe om și îl împinge spre “necurat”.
Ce’i drept aș putea să mă contrazic singur aici și acum.. dar lăsând asta deoparte, o treabă este clară. Omul român nu știe cum să ți-o “tragă” mai bine pe la spate.

Răsplata lui nu cred că ar trebui să fie alta decât indiferența.
După cum zicea și Vasile Ghica:

“Indiferența poate jigni mai mult decât o insultă.”

Și cine zice că am generalizat, și că totuși există oameni buni.. le raspund cu afirmația că acei “oameni buni” nu mai sunt oameni. Sunt altceva..
Specie pe cale de dispariție..

“A fost o data …

“A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului.
Dar de fiecare data, batranul il refuza.

“Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?”
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.
Toti satenii au zis, “Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat.Ce ghinion teribil.”
“Ghinion sau noroc?” a spus batranul. “Cine poate spune?”
Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici.A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
“Ce noroc!” au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic.
“Ghinion,” i-au spus prietenii.”Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de capul tau.”
“Ghinion, noroc, cine poate spune?” A replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati.Toti in afara de unul… fiul batranului, care avea piciorul rupt.
“Cat de norocos poti sa fii,” au urlat satenii. ”Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa. Fii nostri probabil vor fi ucisi……”
Batranul a replicat, “Ghinion, noroc, cine poate sti?”

Povata: GANDESTE POZITIV si ACCEPTA TOT CE TI SE INTAMPLA!!Orice sut in fund e un pas inainte…

Un gand abandonat

Image

O plasa de stele pe un cer curat, o padure de brazi, nameti de zapada si un aer hipnotizant.

Si o idee: Sunt confuz. Confuz pentru ca simt ceva pentru tine. Iar tu esti departe cand ar fi trebuit sa fii aproape…

Mintea este absenta corpului. Mintea mea a ramas undeva la tine. Cuvintele sunt mai putine, drumurile mai tacute… iar somnul..somnul fara vise. Toate au ramas la tine din momentul in care mi-ai spus ca te intriga felul in care te privesc; ca nu poti sa intelegi privirea mea…ca’i plina de mister.

O seara in care as fi vrut sa dispara toti. Luna imi parea prea aprinsa, iar drumul prea aglomerat. Iar noi doi….noi doi prea departe…prea diferiti.

Jurnalul unui curvar (Partea aIV-a) Secventa 1.

ImageUn tip…si doua doamne.

O seara din luna lui Octombrie sau poate Noiembrie, dar cine sa mai stie…

O camera. Doua dimineata. Ei trei.

Si niste vorbe aruncate: Ei ii place de tine. Mie imi place de ea. Tie iti place de mine…

Nu avea nevoie sa fie iubit, dar cu siguranta avea nevoie sa iubeasca.

Nu mai gasea nimic. La dracu’, nici macar pe el nu se mai gasea. Era pierdut..de mult..

Dar ele, amandoua, l-au gasit!

M – femeia #1 / C – femeia #2 / A – barbatul

M:  – Daca ai avea de ales, pe care ai alege-o dintre noi doua?

C:   – Nu trebuie sa raspunzi la intrebare, daca nu vrei!

A:   – Ba vreau, dar nu stiu! Nu stiu raspunsul la foarte multe intrebari, si asta ar fi una dintre ele.

M:   –  Adica pe scurt, ne pierzi timpul!

A:   –  Nu exista timp pierdut, atat TIMP cat acel TIMP  este un TIMP petrecut cu drag, in care te simti fericita si TIMPUL de care zici tu ca se pierde, de fapt sta pe loc.

C:    –  Daca nu stii pe care dintre noi sa o alegi, ne-ai alege pe amandoua?

A:   –  Si cum crezi ca as putea sa ma impart ?

M:  – Lasa asta sa decidem noi; te impartim noi .

Cine ar fi crezut? El, cu siguranta nu… Ce trebuia sa fie: o simpla intalnire ; Ce a ajuns sa fie: Seara lui norocoasa; sau cel putin asa credea.

Praful s-a asternut peste aceste povesti din trecut, dar ce si-a dat seama atunci este ca:

  • In fiecare zi exista o poveste picanta, in fiecare zi exista dragoste…in fiecare zi exista o poveste…calma sau tumultoasa, ametitoare, extazianta sau agonizanta, usor picanta…dar asa e viata, zi de zi iti ofera motive sa zambesti, sa razi, sa ramai uimit…
  • E extraordinar de interesant sa EXPERIMENTEZI, sa FACI PARTE din ceva mai mare decat sa ajungi  sa fii un SPECTATOR al vietii tale, sa ajungi sa traiesti prin prisma experientelor altora.

Fara sa mai stea pe ganduri el le-a luat pe amandoua de mana si le-a dus in mansarda.

Una dintre ele a aprins lumanarile, in timp ce cealalta a dat play la un cd cu Sade.

In timpul asta, barbatul…

Sfarsitul primei secvente.

Jurnalul unui curvar (Partea aIII-a) IM18+

watermarked_cover

Veni timpul a sarbatori…

Din nefericire, nu stim exact ce…daca era Craciunul, Revelionul, Pastele sau o aniversare onomastica.Imi voi permite sa denumesc aceasta sarbatoare, Sarbatoarea “Fuck of the century”

Protagonistul nostru se afla undeva prin apropierea centrului capitalei, printr-un Carrefour; El cumpara niste coniac pentru a uita de ultima lui noapte si a se bucura de putina frumusete artificiala in lipsa ei… De acolo, barbatul a fost luat cu masina de catre cineva si dus tocmai in Muntenia, unde avea sa se desfasoare petrecerea.

Lui i-a fost mentionat ca acolo va fi prezenta o femeie plina de pacate, o nimfomana. Acest lucru l-a intrigat, facandu-l sa isi doreasca si mai mult sa vina la aceasta petrecere, si implicit sa o cunoasca pe aceasta fiinta.

Ajungand acolo, a cunoscut-o:  o fire pierduta, avand atatea de oferit… Era o femeie draguta, cu aspiratii, cu un suflet mare si cu un deosebit bun simt. Aproape iubibila… dar el avea in cap doar sa se autodistruga, sa uite de tot si toate. Si chiar asta a facut!

Nimeni, dar nimeni nu a observat ca cei doi nu mai erau prezenti de cateva ore in sufrageria in care se petrecea.
Ei erau in beci.

Stateau inchisi in beciul obscur al casei si se pierdeau prin cearceaf. Noaptea era calda, ei erau fierbinti. Patul era rece. Orele erau mici. Ea il musca de ureche, ii gemea in ureche si ii spunea ca tot ce vrea e sa i-o guste; Era tare insetata; insetata dupa sperma lui. Intunericul era singurul martor al indecentei lor.

Pe ea nu o mai interesa daca toti o credeau nimfomana, curva.. In schimb acum tot ce o intresa era satisfactia. Ravnea sa isi penetreze toate gaurile cu a lui, aia mare si calda.

La final se pusese in genunchi in fata lui, il astepta.. Toata noaptea l-a asteptat ca un copil ce il asteapta pe Mos Craciun.

Ii spune atunci:

– Hai umple-ma toata.

– Cat de mult vrei asta?

– Foarte mult. Te implor!

Era epuizata, excitata inca de tot ce simtise, uimita, revoltata. L-a simtit terminand in ea. Ii placea sa-l simta cum termina, sa-l auda gemand.

S-a trezit in dimineata aia nedumerita, cu mirosul de cafea o facea sa-l iubeasca si sa aspire la ceva mai mult. Dormise cateva ore dar parca niciodata nu se odihnise asa. Isi aducea aminte…si cand privirile lor se intalneau, parca retraiau momentul de aseara. S-au cunoscut unul pe altul. S-au incalzit. A fost iubire, pasiune, mirare, dorinta. Au adormit ca si cand locul lor era acolo, de parca se asteptasera din totdeauna. “Fuck of the century” avea  sa defineasca ea seara. El avea sa pronunte orgasmele ei ca ideal sexual.

El a invatat sa primeasca sex oral mai bine ca oricine, ea a invatat sa ii ceara din priviri sa termine odata cu ea. S-au iubit pe jos, s-au eviscerat, s-au urat. Ea a fost cea care l-a inteles; Sexul din dispretul pentru ce animal sexual ai devenit are si el frumusetea lui. Ofera o eliberare, o mantuire iluzorica de scurta durata, dar placuta.

Ea l-a cautat…El nu a uitat-o, dar nu a putut continua asa ceva..

Stia ca se va distruge mult prea mult. Stia ca e indeajuns de defect…

Pe urma au disparut toate..

Dar povestea lui nu s-a terminat aici..

BONUS !( Partea 3.1)

Acest bonus nu are legatura cu seria, avand o inclinatie comica.

Trebuie privit separat de orice ati citit pana acum.

100% real life experience guaranteed.Had-sex-with-Chuck-Norris

O noapte cu fata de preot.

Il plasam pe protagonist chiar in propriul camin, adapostind o femeie..

O femeie cu ganduri puerile.. Cu iluzii desarte.. Femeia voia doar adapost, si stia ca trebuie sa ofere o rasplata.. Si cum mai bine, decat prin sex.

Se urca pe el, il dezbraca.. Era foarte pornita. Atunci el intra in jocul ei, trantind-o pe pat. Vine pe la spatele ei, si, fara sa stea prea mult pe ganduri.. Intra in ea.

El avea obiceiul de a deveni din ce in ce mai agresiv in raport cu trecerea timpului…

Femeia ii spune la un moment dat:

– Usor… Ia-ma mai usor. ( El, incetineste un pic, zicand ca poate a exagerat )

– Mai usor, spuse dinou ea. ( El , mahnit, se linisteste inca un pic in ideea ca intrecuse limita )

– Si mai usor ! ( De nervi, El se opreste, ramane in Ea fara a se misca ; nici macar 1cm)

Raspunsul ei..  l-a socat:

– Ahh!! E Perfect!!!!!!!

Nici nu mai stii ce sa zici daca asta inseamna sa oferi placere unei femei…..

Jurnalul unui curvar (Partea aII-a) IM18+

ImageO astepta sa vina. O astepta plin de ganduri obscene, fara sa stie exact ce isi doreste ea..sau la ce sa se astepte el de fapt.

FLASHBACK!

Acum cateva zile el isi dorise sa imparta cu ea placerile pe care le avea de oferit si sa petreaca cu ea o “noapte de jar cu luna plina”. S-a lovit de refuzul lipsit de tarie si aproape inexplicabil. Argumentele ar fi putut fi multe.. avand o stransa legatura cu moralitatea,regulile,prietenia,s.a.m.d, dar nu o cunostea, putea sa creada orice..sau poate ea se schimbase.

–           Gata, ajunge, ca nu e bine… spuse EL

–           De ce, intreba EA usor surprinsa.

–           Pentru ca nu ma voi mai putea opri,raspunse EL,asteptand o replica, de fapt ..o aprobare..

 

( Telefonul ei incepe si suna.Era un altul,era chiar amantul. )

 

El si-ar fi dorit tare mult sa auda “Dar nici nu trebuie sa te opresti, sunt toata a ta”, dar tot ce i’a fost dat sa vada a fost slabiciunea femeii.

Ca orice alt barbat,protagonistul nostru era consumat de gandul ca nu a putut sa se afirme, sa dovedeasca de ce este capabil. Barbatul stia ca daca femeia il va gusta cu adevarat, nu va mai renunta la EL pentru un altul. ]

 

INAPOI IN PREZENT!

EL o suna:

–           Nu ai treaba cu mine?

–           Am?

–           Ai?

–           Inseamna ca am, in o ora, la tine.

Peste o ora femeia batea la usa. Barbatul i-a deschis si a privit-o parca fara sa creada ca e adevarat. A obligat-o sa taca, sa astepte si sa primeasca. Si EA a facut asta pana la momentul in care l-a avut animalic, dincolo de nesiguranta ei.

Uneori femeile au puterea de a fura mintile…cu o amanare, o incintare, o replica…stiu sa aprinda ceva intr-un barbat….si sexul sa fie mai mult decat sex.

La un moment dat, dupa ce patul nu mai era la locul lui, ba chiar mai mult de atat , avea si un picior lipsa, EA isi pune mana la gura ca sa nu mai urle de placere, ingrijorata ca o sa ii auda cei din casa.  EL, ii ia mana de la gura si devine si mai agresiv, spunandu-i ca asta si vrea. Nu mai conta nimic.  Abia cand a rasarit soarele ei au zis ca e momentul sa doarma, dar asta pe jos, caci patul era stricat si salteaua era uda….

Un pat ce trebuie schimbat, o saltea ce EL nu crede ca se va mai usca si pereti  plini de urme ce servesc dovada noptii..o “noapte de jar cu luna plina”.

In noaptea aia nu femeia a cedat… femeia a ales sa il satisfaca, sa il faca sa se simta dorit.

Iar barbatul, niciodata nu va uita cat de uda era…

Pana cand..

Jurnalul unui curvar (Partea I) IM18+

Image

Ea cu “mai multe sesiuni la activ” , iar el cu o pofta de a-si satisface fanteziile ce intrecea orice limita.

Timpul parca statea pe loc, importanta altor lucruri fiind furata de momentul in care traiau cei doi.

Pentru ea, sexul era aproape totul. Trist este de mentionat ca, daca ii luai sexul..ea nu mai ramanea cu aproape nimic. Ajungea mult prea goala pe interior; cum era de fapt..dar nu constientiza ca traia asa:goala, fara haine,impartasind mai mult piele si atingeri decat cuvinte si sentimente…cel putin in majoritatea timpului.

Pentru el, momentul in care se afla il priva de orice gand moral, il transforma intr-un animal, purtat numai de instincte primare. Fara inhibitii, fara moralitate, fara incertitudini…. doar lascivitate…EA era de vina. EA si ELE, cele din trecut..care l-au transformat un pic cate un pic pe baiatul cuminte in monstrul care ar surprinde o femeie mai … sa spunem de dragul de a nu supara pe nimeni..mai “traditionalista”.

El, ca si alti barbati, a apreciat intotdeauna obscenitatea de care a dat dovada o femeie in pat, chiar din acest motiv a facut cea mai mare greseala pe care o poate face un barbat: sa isi deschida inima, sa doreasca sa impartaseasca sentimentele cu o persoana care tot ce poate imparti cu el, imparte si cu restul lumii.

El se reintalnea cu partea lui ascunsa. Cel sedus care nu mai putea sa ii dea drumul, care tot ce voia era sa o supuna, sa o faca sclava lui, excitata de puterea lui. O controla fizic si psihic.Ce era suprinzator era energia de care dadea dovada ea.Probabil isi lua toata energia din barbatii subjugati, din ego-ul unora si din suferinta altora.

A simtit-o jucausa, placandu-i felul in care il tachina. A simtit-o lipita de el, iar din punctul acela orice speranta ca nu se va intampla nimic a fost data uitarii. Infierbantata si calda, se freca de el, se impingeau unul in altul cu atata forta…ca si cand era o lupta pe viata si pe moarte. Ii placea sa se rasfete, sa simta cum o trage spre el, cum face cu ea ce vrea, cum o vrea. Il voia in ea. A prins-o de par, a tras-o spre el si i-a aratat cu cata putere ar putea intra in ea. Era un joc, un amestec de durere si placere.

Mai mult de atat, se jucau cu mintea si corpul lor..si amandoua ii ascultau. Ea il facea sa tremure de dorinta si placere. Ar fi trebuit sa o intrebe ce ar vrea sa fie de acum inainte intre ei: Sa fie ea curva lui? Sa fie el sclavul ei?

Cred ca ar fi vrut amandoi sa fie si una si alta.  Ba mai mult, sa isi gaseasca si alinare in momente ca acestea..sa fie si iubiti. Sa fie curva lui, sclava lui, iubita lui. Toate trei la un loc, deodata si pe rand, ferm convins ca ei ii place fiecare rol si-l traieste la maxim.

Si-a luat mana si a plimbat-o pe corpul ei, o strangea de coapse. Trebuia sa vada in ochii ei ca il doreste..trebuia.

Si-a dus mana intre picioare, sa o simta cat e de fierbinte.Dar ea simtea caldura mainii lui, chiar mai mult ..ii simtea dorinta pe care o avea sa ii dea limbi, pofta sa o manance. El ii musca sanii si ea era topita, pierduta…

Dar in seara aia ei au ramas doar cu privirile..da…el a futut-o din priviri.

Si ea l-a privit…

Iar dupa “in curand”-ul ce-a trecut…

Aşa cresc munţii..

Image

Timpul se scurge mai repede decât aş fi crezut vreodată, iar liniştea se aşează in suflet şi in minte..

Am invăţat să nu mă mai uit inapoi după ceva inexistent, căci regrete nu am avut niciodată ( cel puţin aşa cred ). Nu urăsc lumea, nu plâng violent, ci doar mai vărs si eu o lacrimă pe obraz( ca orice om de altfel ), calm, cuprins de extazul vremurilor ce s-au sfârşit demult si de imaginaţia bogată pe care o deţin ce imi creează scenarii fictive in care totul s-a intâmplat altfel.

Am strâns de-a lungul drumului meu atâtea vise. Vise mult prea mari, iar eu mult prea mic pentru ele. Am fost şi voi rămâne prizonierul minţii mele.

Le-am pus pe toate gramadă, unele peste altele, piatră peste piatră, până am format un munte. Munte pe care mă chinuiam să il urc zi de zi. Un timp l-am admirat de la depărtare. Era infricoşător să-l impart cu cineva, chiar şi mai infricoşător să il accept ca fiind al meu.

Astăzi, m-am urcat pe el. Am privit de sus tot ceea ce s-a strâns, ce a ramas sub mine…. in urma mea

Şi cu toată puterea am strigat: “Tu mă vei ajuta şi motiva să ating ceea ce imi doresc. Te voi ridica cât va mai trebui, până cand şi până ce… voi muri. “

Eu sunt poate mai bătran, dar poate nici nu se observa. Muntele meu, insă, pare acum un mic deal, un munte de nisip….

Şi imi dau seama că mai infricoşător e să trăieşti fără vise…….

With inspiration given by the greatest person in the whole wide world.

Rendez-vous`

DSC_0825

“Iubirea întodeauna a dăruit

Odată cu minciuna vis fericit”,

Sunt versuri dintr-un cântec vechi

Pe care l-au trăit multe perechi.

   –

Morala este clară, deloc de neglijat,

    Să fii atent la ocară, cănd eşti dirijat.

Ameţit de ea, de un parfum divin,

A plecat dornic, cu gandul la turvin.

Pe drum emoţiile l-au luat cumplit

Şi-a zis, femeia asta m-a inebunit,

M-am dus la ea că e frumoasă foc,

Dar n-am crezut să am aşa noroc,

 –

Să fie şi frumoasă, dar şi deşteaptă brici

Cred că întrece nevestele celorlaţi amici…

O LECŢIE DE VIAŢĂ

     O LECŢIE DE VIAŢĂ 

       (variantă realistă, tragi-comică)

                   Doru ARGEŞEANU

Se spune că iubirea dintr-o viaţă

E o lecţie pe care mulţi o-nvaţă

E vorba de cei care se-mbată

Şi ulterior se iau la ceartă.

E greu să îţi găseşti perechea

Dac-o găseşti e un lucru minunat

Că vezi tu pe dracu după aceea

Regreţi profund că te-ai însurat.

Femeia şi bărbatul într-un cuplu

Formează un tot unitar,

Femeii să-i rămână bugetul dublu

Bărbatul să rămână armăsar.

Şi cuplul acela se încheagă

Pe zi ce trece este şi mai fericit

Dar fiindcă acelaşi buget îi leagă

Ajung să-şi spargă capul la sfârşit.

Din apogeul iubirii ancestrale

Privesc în jurul lor mărinimos,

S-o creadă ei că au valoare

Le iese totul doar pe  dos.

Dacă vrei să fii iubit, iubeşte!

Făptura dragă n-o împiedica,

Te va-nşela că, doar e omeneşte,

Aşa e viaţa, plină de k.k.

Rădăcinile iubirii ancestrale,

Nu mai există nicăieri

Că în străfundul gândirii ei pecuniare,

Tânjeşte, cum e firesc, după averi.

Să-i dăruieşti motive să rămână

Că niciodată nu mai va pleca,

Dacă îi dai averea ta pe mână

Fii sigur că, précis o va toca.

Prudenţa insă, e mama înţelepciunii,

Tot timpul trebuie să fii ardent,

Că umblă după ea nebunii,

-Castrează-i dacă poţi urgent!

Eu mi-am pierdut iubirea de pomană

Şi sper că în curând s-o regăsesc,

Îi dau aripi, dar fără nicio pană,

Femeia are-n ea sânge drăcesc!

                             28 septembrie 2013

Boala..

Cu frig, fum si lumină din est,

Îmi intru în starea de veghe…

Printre pungi, e un viciu funest;

Eu sunt familiar, situaţia’i veche…



Zguduind pământul, să depăşesc condiţia,

  Uneori nu izbutesc în a păstra tradiţia.

Sunt bolnav, defect, chiar de’a dreptul inconsecvent.

Sunt doar un om consumat de un gând recurent .

Esti totul pentru mine! (Reworked Version)

Te-am asteptat o viata din prima tinerete,

Si nimeni nu m’ar crede,acum indragostit..

Tu esti asa frumoasa si plina de tandrete,

Trezesti in mine viata,ma faci chiar fericit.

E vremea noastra acuma,afara e adiere

Si cerul e albastru,senin si insorit.

Simt ca-mi zvacneste tampla si ca imi dai putere,

Ferice e cel care este indragostit!

Te voi urma in viata, sa fiu mereu cu tine,

Chiar daca drumul este mai greu spre asfintit,

Festina lente astazi mai sigur decat maine,

Traiesc ,iubesc,ma bucur,din tine fac un mit.

Tarziu iti vei da  seama ca despartirea vine,

Cel care pleaca primul va fi cel fericit.

Sa nu eviti chemarea, esti totul pentru mine,

O viata avem in fata putin din infinit.

Sa nu-mi rostesti adio,ca moartea nu exista,

Ar fi o tentativa din parte-ti de omor,

Sa imi spui la reveredere,nu fii atat de trista,

Priveste totul in viata si cu putin de umor.

nscriete in newsletteru via email

Interview of a lover..

The ghost of love:Are you ok?
Me: Actually, I never felt better.

The ghost of love: Did you had that awkward moment when The Weeknd became an addiction?
Me: Haha, I even took a break for a month from The Weeknd..so it’s not an addiction.
The ghost of love: Why the break?
Me: When you overlisten,like for way too long..you spoil the true value of a song.
The ghost of love: That’s your theory?
Me: I listened repeatedly for three months and a half.
There is no need to hear them..I know them by heart
The ghost of love: Nice said.

The ghost of love: What do you think best describes your emotions at the moment?
Me: Now I reminisce about all my past experiences,all my struggles,all my moments of joy,
love,hate,pain,anger,and so on and so forth. I think about what I’ve been through and I’m proud
for becoming what I am. I feel a deep lust for real living,real feeling, real lovin’.
I also have lived in a lie,a beautiful one and i loved that. I think about what I went through and I love it even
if it hurts.
I have memories that I hold dear and keep forever in my heart and mind.

The ghost of love: What are you?
Me: What am I?
Me: I am nothing I can describe
Me: I am nothing that anyone can describe…

The ghost of love: Do you regret anything?
Me: I never regret anything.
That’s how I live my life,it defines me.
I would even do anything twice just for the realness of pain, just to bleed to feel that I’m alive.

The ghost of love:What do you want to accomplish?
Me:I always try to be at my climax,my height..but all great men know they have reach and fall.
Hopefully when I get at the end of my road, I’d be considered as a colossus..at least by myself..

The ghost of love: Would you consider yourself a great man?
Me: Greatness comes from one’s wish of becoming better than he is…that being said..I do.
The ghost of love: I love your self-esteem
Me: But my self-esteem comes with rational reasons. It isn’t build on nothing.
I know what I worked for and I’m full of myself for that..but I don’t say that too often or to anyone.

The ghost of love: Have you ever suffered?
Me: Everyone suffers.. so have I. I suffered more than you think.
One time, I didn’t sleep for 5 days,was depressed..lost so many precious things..
The ghost of love: Why?
Me: For something I never felt before and something I have not felt since..
The ghost of love: Love?
Me: For a moment of immortality,for a lie that i lived in..but had intense happiness that I cannot describe..
The ghost of love: Love?
Me: Yes, Love… There is nothing else worth “dying” for.
The ghost of love: Maybe, I do not agree with what you said at the point of your age..
Me: Age doesn’t define who you are and how you see yourself..and how smart or mature you are.
Me: Age is nothing at small differences..I’m in a quest of knowing as much as I can, feel as much as I can..
Me: Live life..Not fast forward , not slow motion..just as it is..
The ghost of love:You’re too young to think about love and death in the same phrase.
Me: I was talking about it in a self-destructing,general meaning..You think I’m too young.. but,
who are you or who is anyone to say “you are too young or too old for something”. You cannot because you
are not another person…You are You, you think what you want to think.
As rare love is, you won’t find it until a lot of time has passed, your personality has been formed and you “have” the “proper age” to “die” for it.

The ghost of love: I don’t regret anything either…but I wish I’d have my childhood back..
Me: Everybody thinks about the past … that “Get over it” saying is bullshit..most of them don’t want to get over..
In my case, the memories were the only thing that kept me in that moment..
You have to think in the following way:
– I did so much..I earned so much,became better..
– Now it’s payback time..show her/him what I’ll become.

The ghost of love: I’m sorry you had to suffer.
Me: Don’t be. I ain’t.
I wouldn’t be this man if it weren’t for my experiences.
I’m the superlover I am now because she pushed me into a crazy state of mind and no-one knows to fuck like me..
I didn’t realize I am so good until they were coming back quite often..like wtf..I should have sold myself:)))))
The ghost of love: Confidence makes it hot.

The ghost of love:What do you want?
Me: I want girl that can make me go crazy about her…for me to want to make her feel special,show her what
I’m good at, to make her proud because she chose me…In other words..to make her my queen..
Me: And more important..I want to have people that I consider my equals around me..that’s the hardest thing.

The ghost of love: I miss bein someone’s “sunshine”
Me:Yeah, I know you do… but think of this:
If you miss being the sunshine of yesterday,how can you be the sunshine of tomorrow.
-Do you think the sun ..thinks about his shining of the past?
-No..he goes on..and shines over the ones in the future
The past won’t forget the sun’s warm embrace.
The sun will always remember the past he shined but shines upon the future with pride and honour.

The ghost of love: Are you happy now?
Me: YES, I AM. The most important thing in life is to stand on your feet no matter how many times you fall..

Iluzie deşartă

Se stinge omul ca o plăpânda lumânare.
In veci începe somnul pentru fiecare,
Că viaţa e ca frunza, din primăvară-n toamnă.
Rămâne-n urmă muza, cernită ca o doamnă.

Şi muza e incertă, eternă călătoare;
Se-apropie de tine, te-ncântă şi dispare.
Nu poţi s-o ţii legată, te-a inspirat odată.
Se va întoarce îndată sau poate niciodată?!

Dar iată, e prezentă, o simt că-mi dă fervoare,
E-o dragoste recentă, plăcuta ca o boare.
De mult îi tot duc dorul, din suflet spulber ceaţa,
Frânez mosorul vieţii ce-şi desfăşoară aţa.

Iluzie deşartă, dar fără ea e jale!
E-o adevărată artă, e cea mai bună cale
Să îţi urmezi ispita, dar fi prudent, nu orb,
Femeia e ca vulpea ce-a păcălit un corb.

Noapte de jar

“Iubito, tu-mi produci stupoare şi ai trecut prin viaţa mea

Ca randunica sclipitoare, te simt şi-acum alăturea

Te-ai cuibărit la pieptul meu şi te-am simţit cum tremuri toată,

A fost momentul potrivit să te sărut, sa te dai toată,

——————————-

Dar zborul tău a fost curmat şi n-ai ajuns pe culmea-naltă,

Dintr-un motiv puţin ciudat, spunându-mi: “Lasă, altă dată!”

Lăsând “pe mâine” am ajuns să-mi zdruncin liniştea deplină,

Să ţin in piept un dor ascuns, noapte de jar cu lună plină.

——————————-

Şi iată, geana de lumină, în zori m-a prins şi frânt şi treaz.

Ziua de azi sper c-o fi bună, deşi înfrânt, mă simt viteaz.

Te-aştept cu braţele deschise, să zică lumea ce o vrea;

În preajma ta mă simt Ulise; tu eşti superbă ca o stea!

——————————-

E greu să iţi găseşti perechea, e minunat cand o-ntâlneşti.

Aştept să-mi pun uşor urechea pe sânii tăi albi si domneşti,

Să-ţi prind cu drag coapsele calde şi să ajungem în extaz.

Îţi jur că îţi voi fi aproape – la bine,  dar şi la necaz.”

Meditatie


“Lui Lucas spre aducere aminte

D.Argeseanu

24.04.2011″

Pe lumea-aceasta este un singur timp fugar

Ce pe nesimtite trece si-ti lasa-un gust amar.

Traim multiple clipe de fericire si extaz

Care dispar in abis si-ajungem in necaz.

——————————————————-

Asa se si explica, cand a fost intrebat,

Ce face, cum se simte, un intelept a zis,

Sunt impacat cu mine, dar sunt ingandurat

Ca viata este scurta asemeni unui vis.

——————————————————-

Aproape tot norodul s-a napustit la ceas

Sa-mpiedice orarul, sa nu mai faca-un pas

Dar soarele pe cer s-a dus spre asfintit

Iar ziua pentru unii, deloc n-a mai venit.

——————————————————-

Insa-au venit pe lume, alti prunci, baieti si fete

Care-si masoara timpul, rapid sau pe-ndelete

Se vor lupta cu viata precum parintii lor

Gustand din tortul vietii, care se cheama amor.

——————————————————-

Firesc, la randul lor, se vor plamadi vlastare

Apoi dupa o vreme, precum o lumanare

Se sting inevitabil, lasand in urma lor

Ce au lasat si altii, tristete sau umor.

Intunericul…

S-a lăsat intunericul şi sentimentele au ieşit la suprafaţă,
Toate gândurile cu tine s-au năpustit, pe o mare surfaţă.
Ele poartă un război neterminat de a te uita şi de a te expulza,
Dar e imposibil pentru că persoana mea, fără tine ar abrutiza..

In ecou răsună vocea ta prin labirintul minţii mele, la nesfârşit,
Esti doza mea iar eu sunt un dependent de la răsărit, la asfinţit.
Un val de căldură se izbeşte in mine ca de un perete,
Şi mă ascund sub cerul instelat impreună cu ale mele secrete.

Parcă pentru incă o seară simt placerea alcoolului in sânge,
Ce mă ajută să imi eliberez sentimentele şi inima in două a’mi frânge.
Nimeni nu ar putea simţi libertatea ce o deţin in liniştea nopţii,
La fel cum nu ar putea realiza ale mele, confuze, introspecţii.

Cum am dat de tine nici acum nu mi-am dat seama si nici nu aş putea,
Este peste puterea mea de a inţelege si aş zice ca m-a călăuzit o stea.
Simultan trist şi fericit..stau şi contemplez,
Cum eşti persoana care m-a facut un adevărat amorez.

Lumea poate sa zică şi sa creadă ce vrea, căci eu sunt sincer si onest,
Oricat rău mi-ai făcut in trecut nu as putea vreodată să te detest.
Cu a mea bunătate iţi mulţumesc că mi-ai arătat ce inseamnă a iubi fatalmente,
Iar acum mă rog să fiu eu cel iubit şi să nu mai am parte de momente aşa dolente.

Comatoză

Dacă nu e momentul meu acum, îl voi face să fie,
Şi repetăm scena de iubire, iar în dubla doi inima ta mi-o dai mie..
Două personaje destul de puternice suntem, ai putea să zici,
Si ne-am mai schimbat, acum totul ar putea merge brici.

Dacă stau să întorc clepsidra aş lăsa lucrurile cum au fost,
Amintirile ne răman dovadă şi greşelile au avut al lor rost.
Acum revin în mintea ta, mă aventurez si am parte de hazard,
Cu pasiune mă refugiez în tine,mă lipesc si îti sunt epicard.

Dintr-o cameră întunecată unde au avut loc atâtea întâmplări,
Eu îti aduc omagiu această confesiune cu speranţa la schimbări.

~~~~~~~

Aş zice ca sunt nebun, dar tu deja ai constatat asta de mult timp,

Şi atunci ai presupune că te mint, dar ai fost în mintea mea estimp.

Frumuseţea ta şi bunătatea ce mi-ai arătat la un sfârşit de anotimp,

Nu am cum să uit şi de aceea îţi zic că te voi iubi în tot acest zăstimp.

Prietenie cu taxa inversa.

Draga mea prietenă, noi ne cunoaştem de mult,
Poate după atâta timp mă crezi un pic incult.
Am incercat să fac totul bine pentru amândoi,
Dar se pare că am avut cam prea multe nevoi.

Presupunem in capul nostru că asa a fost a noastră soartă,
Si pentru că am greşit, tristeţea mi-ai dat drept rasplată.
Eu te inţeleg prea bine, dar tu nu vrei sa pricepi ce zic,
Nu mă vezi pentru ce sunt cu adevarat, ci cu capul mai mic.

Nu am să ştim niciodată ce ar fi putut fi,totul s-a intâmplat dintr-un motiv.
Dacă mâine trişti ne vom gândi, macar ştim că noi suntem vinovaţii si nu vreun pas inventiv.
Tu ai impresia că intr-o zi ai să ma pierzi, eu mă intristez amarnic că la asta te gândeşti.
Eu iti zic că nu mai sunt acelaşi, poate acum cu mine ai dori să vorbeşti.

Tu te distrezi citind, dar mai tarziu vei intelege,
Prietenia contează, iar ea nu se culege.
Si că te iert poti sa spui că’s prost,
Pentru mine prietenia nu are cost.

Repartizare

Da, aş putea spune şi eu după o vreme ceva,

Nu, nu e nimic trist, ci cu totul altceva.

Nu e chiar o noutate, dar cu siguranţă are o mare importanţă,

Este vorba de a mea actualitate şi frumoasa ei ambianţă.

~~~

Ne-am motivat destul prin negativitate, bine-cunoscuta suparare,

Şi, în momente cumpătate, realizăm lipsa faptelor compromiţătoare.

Sunt convins, poate chiar prea mult.. că fără ele viaţa nu’i întreagă, e pe jumate.

Şi tot aşa ştiu, din puţinul ştiut…că în anonimitate, linşitea deţine mai multă artisticitate.

~~~

Unii au rămas şi vor rămâne unde’au fost, alţii nu mai sunt deloc.

Majoritatea au rămas cu acel aer anost, iar toţi îşi au al lor amar soroc.

Defapt ei caută incă un adapost, unde să’şi primeasca necuvenitul oboroc,

Ei nu ştiu niciodată că se ţine post, nesătuli în căutarea unei situaţii în al nostru loc.

~~~

Mi-a ajuns acest magnific, nesfârşit si mulţumitor soliloc,
Acum trecem la ceva ştiinţific, schimbând şi respectând regula de joc…

Inima te vrea inapoi..

… Revin cu o noua aberatie..si sper sa va lase cu o impresie sincera..deoarece voi fi sincer.

Toata viata mea ( ca o fi si mare ) , am fost cu destule fete..si niciodata nu am simtit o legatura pe care sa o numesc speciala decat in pat dar viata sexuala nu e chiar asa importanta, toti vrem iubirea aia platonica din filme neconditionata.

Viata mi-a dat oportunitatea si am dat de o fata care mi se parea perfecta… era “buna la corp”, dar eu nu prea bagam de seama . frumoasa nu as putea spune ca este(era), dupa parerile majoritatii, insa pentru mine era Afrodita. Era perfecta in ochii mei , cu defectele ei , cu tot ce avea ea in interior,exterior … Am zis ca de cand s-a terminat relatia pe care o am cu ea ca nu am sa mai iubesc. Incerc din rasputeri sa imi daruiesc sentimentele,clipele de vis s.a.m.d. altcuiva,dar nu am noroc. Pretentios nu as putea spune ca sunt, sa zici ca vreau o vedeta, un fotomodel , sau cine stie ce mare diva.

Stau din cand in cand si ma gandesc la EA, si ma doare ca stiu ca EA nu se gandeste APROAPE sau chiar DELOC la MINE .Isi traieste viata cu bune si rele cum poate cu alti barbati ce o vor pentru ce are la exterior si ce ofera . Am senzatia ca pentru ea nu a insemnat nimic ce a avut cu mine, ca a fost o alta relatie banala si face cu toti ce a facut cu mine. Mi-a schimbat viata,gandirea,obiceiurile,telurile,dorintele,sentimentele..tot ce se poate schimba si a facut-o fara sa vrea. Poate am gresit si eu , ca am exagerat uneori , ca voiam pentru ea ce era mai bine si stiti cum e: “Facerea de bine e futere de mama” . Vrei sa faci bine si faci rau. Esti prea dragut , ti-o iei . Esti prea nepasator , ti-o iei . Esti prea iubitor , ti-o iei . Esti prea visator , ti-o iei . Nimic nu e bine, mereu exista motive.

Inca cred ca intr-o zi ea se va intoarce si va spune ca ii pare rau , ca intelege insfarsit ca nimeni nu e perfect , ca nimeni nu i’ar oferi mai mult decat ii ofer eu. Lumea se schimba , oare ea vede? oare ea vrea sa vada? oare ii pasa? Mintea imi spune ca nu , dar inima spera…ca niciodata nu se stie ce ne rezerva destinul.

Inima ma intreaba in fiecare seara: ” Bai , de ce a plecat si nu s-a mai intors”…in timp ce bataile ei ma inteapa cu un dor amar.
Eu i’am spus : ” Draga mea , cat voi mai fi eu pe acest pamant , cat voi face pe altii sa sufere din cauza iubirii mele , eu nu am sa mai simt iubirea pana nu se va intoarce. Eu o voi astepta si daca te voi darui altcuiva , niciodata nu te vei intoarce sa pot sa ii te dau inapoi. ”

Am fost , am trait , am simtit , am plans , ne-am tinut in brate ca doi ingeri ce traverseaza universul iubindu-se,indragindu-se …
Mi-as dori macar sa ii mai aud vocea, sa ii mai vad chipul .. sa vad ca e bine si viata ei e buna. EA va merita mereu mai mult decat ii ofera altii, nu realizeaza ca toti urmaresc ceva. Ea a fost curtezana mea plina de pasiune, iar eu am fost printul ce a pierdut-o altcuiva. Ascult mereu melodia “Miguel – Sure Thing” care ne-a fost alaturi in momentele grele si imi aduc aminte cum stateam si ne iubeam , imi aduc aminte ca dansam pentru ea , imi aduc aminte ca o plimbam si faceam nebunii , imi aduc aminte ca vedeam iubirea noastra mai speciala ca cea din filmul “The Notebook” . Imi aduc aminte ca ne faceam planuri , ca ma suna si stateam la masa cu wireless-ul cand mancam si imi zicea ca ma iubeste. Imi aduc aminte ca imi zicea ce “hot” imi sta cu un pulover , imi aduc aminte ca am facut cele mai misto poze , imi aduc aminte ca stateam pe canapea intinsi si ne ridicam mainile in fatza luminilor avand impresia ca suntem in filme , imi aduc aminte ca multi erau gelosi pe noi . Si va zic eu ca mai sunt atat de multe amintiri incat nu as putea sa le insir.

La sfarsit inainte sa ni se desparta drumurile , ne-am sarutat pentru ultima oara ..voiam sa opresc timpul si sa raman acolo. La final i’am trimis un mesaj dureros ,oarecum sincer si direct.
“Draga mea, Nu pot sa iti mai dau niciun sfat,nici macar o simpla parere. Ti s-au oferit dealungul vietii anumite chestii pe care unii ar da toti banii si viata…… Iar tu nici nu le vezi si nu ma refer numai de mine,as fi chiar prost sa mai dau exemple din ce faceam eu pentru tine. Tu tot ce faci e sa vrei ceva mereu …TE GANDESTI NUMAI LA TINE ..MEREU ASA A FOST.. NU REALIZEZI CA TU ESTI FOLOSITA CUM ZICEAM:”NU EXISTA NU POT CI NU VREAU”..TU AI VRUT SA VAD IN TINE DEFECTELE CARE ERAU SI SA LE INLATUR…IAR EU TE-AM IUBIT ASA CUM ERAI. DEFAPT iubirea ESTE ACEL TRIUMF AL IMAGINATIEI ASUPRA INTELIGENTEI,CEL PUTIN ASA CRED EU SI STIU CA SE APLICA LA MINE si tu pe langa faptul ca nu vroiai..aveai si o frica de schimbare.. erai nehotarata..tocmai de aceea ca o CONCLUZIE FINALA= NU STI CE VRei ESTI IMPACATA CU ORICE TI SE ZICE DE RAU…. iti pot dovedi ca viata ta este falsa, ca nimic nu este adevarat, dar te-as face sa suferi prea mult.” —Asta ar fi o particica din mesaj..

Si imi pare rau ca s-a sfarsit asa , ca i’am zis asta si multe altele. Dar nu am spus minciuni.
Oare se va mai intoarce?
Oare o voi mai avea? Eu zic ca nu ..
Only time can show us the unthinkable!
Toti ne simtim singuri mai mult sau mai putin…