durere

Storytelling


Ce te faci cand o poveste s-a sfarsit si simti efectiv ca nu va mai exista alta pe care sa o citesti, sa o traiesti? Ca nu mai exista o alta poveste pentru tine. Era ultima, si acum nu mai e.

Povestea e precum paharul pe care l-am spart in timp ce cautam sticla de vin. Spart in acelasi fel cum probabil cuvintele mele au distrus povestea pe care surprinzator am scris-o pe parcursul a aproape un an…

Paharului ii lipsesc cateva bucati..cioburi..care sunt la protagonista. Asemenea paharului, sunt constient ca daca incerc sa rescriu povestea noastra, intr-un timp indelungat si cu multa determinare voi reusi sa o rescriu…dar niciodata nu va mai fi la fel.

In acelasi timp, as putea trimite o cutie de memo plus, celei care ne stie povestea..care sper ca o va ajuta sa nu cumva sa uite de povestea noastra. O poveste care nu va fi uitata, nu va muri niciodata. Dar oare de ce ar face asta?

Mai ales cand i-am oferit un final destul de nefericit. Cred ca asta este supararea marilor scriitori: soarta nefavorabila a personajelor la care tine el cel mai mult.

Orice editor care lucreaza cu un scriitor, poate spune acestuia cand o lucrare de a sa nu are succes ca a fost o greseala. Totodata orice scriitor stie ca.. nicio lucrare nu este o greseala. Iar nimeni nu ii poate spune asta, ca degeaba o face.

Pentru scriitori, personajele vor trai intotdeauna in mintea lor;

Au impartit foile si cerneala impreuna;

Au trait momente tiparite in suflete.…

Si ce faci cand povestea s-a terminat? Si ce poti sa faci ca sa nu lasi personajele sa moara?

Trebuie sa le creezi alta poveste personajelor..sa ii transpui in alta lume ca sa se reintalneasca , sa se indragosteasca din nou; altfel, mai bine.

Adica sa vorbesti cu ea sa cumperi un “pahar nou” , la care nu trebuie sa cotizeze cu nimic.. Doar sa fie de acord sa o faca.

Dar ea de ce ar mai vrea?  Dar tu, care ai pus cartea pe foc, de ce ai mai vrea sa o scoti din el?

La aceste intrebari fiecare are raspunsul lui, caci din amintiri si vise nu poti trai.

Un lucru e sigur..orice scriitor isi va iubi personajele chiar si dupa ce ajunge in mormant. Asa cum poate el..